În primele două „cărți” ale operei sale principale, Schopenhauer și-a expus cunoașterea cu prima viziune asupra lumii ca reprezentare și cu prima viziune asupra lumii ca voință, punând astfel temeliile pentru corespunzătoarele a doua viziuni, cu care prezintă acum pe de o parte teoria sa estetică și pe de altă parte învățătura sa despre viața umană în general (pesimism, teoria dreptului, etică și soteriologie).

Cu acestea, se finalizează de fapt partea sistematică a filozofiei sale. „Cărțile” incluse în acest al doilea volum sunt cele care au fundamentat renumele operei sale, lăsând o amprentă de neșters în spiritul și opera multor creatori și făcând filozofia lui Schopenhauer cunoscută unui public mai larg.

Analizele uneori greu de înțeles ale primelor două cărți sunt acum urmate de reflecții la fel de profunde, dar mai accesibile despre artă în general și despre artele specifice, despre calitatea și sensul vieții umane, despre libertate și drept, despre etică și eliberarea de suferință și durerea existenței.

Cu acest volum, se finalizează publicarea celor patru capitole fundamentale („cărți”) ale primei părți sistematice din Lumea ca voință și reprezentare. Din această parte, nu mai rămâne decât Anexa cu critica amplă a învățăturii kantiene, care va fi publicată în curând într-un volum separat, al treilea și ultimul din partea A.

Ulterior, este prevăzută publicarea și a părții B a operei, de asemenea în 3 volume. Astfel, această renumită lucrare, care a avut un impact atât de profund asupra gândirii filozofice, artei și științei din secolele 19 și 20, va fi disponibil cititorului român pentru prima dată în formă completă, precum și cu toate materialele necesare (introducere, comentarii, epilog, indici, bibliografie) pentru o înțelegere esențială a acesteia.