Ascensiunea subculturilor sexuale a readus în prim-plan întrebări legate de corp și de statutul său în societatea postmodernă.

Problematizarea acestui eseu pornește de la natura corpului pentru a ajunge la discutarea corporalității în cinematografie (care, după anii '70, prezintă corpul mai „material”, încorporând o „putere” mai mult decât o „înălțime critică”), la produsele filmate ale prostituției etc.

Astfel, se conturează o abordare teoretică atât pentru corp și expresiile sale cinematografice, cât și pentru ideea recepției elementelor pe care acesta le încorporează de către noi, spectatorii săi.

În acest mod, se constituie o serie de întrebări, care se leagă de probleme, cum ar fi dacă poate exista o „pornografie artistică”, care este statutul corpului în timpul înregistrării și transcrierii sale în cinematografia modernă și contemporană (de exemplu, în mișcarea „cinéma du corps” sau în filmele lui Gaspar Noé, Lars von Trier, Pier Paolo Pasolini etc.) și cum aceasta provoacă plăceri spectatoriale.