Înregistrând ultimele sale gânduri înainte de a-și părăsi postul de la Bruxelles în iulie 2010, autorul unei coloane populare din The Economist descrie în mod destul de extins „elita de la Bruxelles” ca fiind un grup unic format din oameni care împărtășesc o credință puternică în valoarea integrării europene.

Pentru eurocrați, așa cum îi numește pe oficialii Comisiei Europene, „Europa este un proiect bazat pe credință” și „naționalismul este cel mai mare rău”.

Reprezentanți ai multor naționalități, poligloti și cosmopoliți, eurocrații europeni au ales să slujească „visul unei Europe unite” în loc să urmărească o carieră similară cu cea a compatrioților lor, într-o capitală națională.

Scriind în mijlocul crizei datoriilor din zona euro, acest observator apropiat al Comisiei notează că eurocrații europeni consideră Europa ca fiind un fel de ideal înalt și, prin urmare, resping - într-un fel nedemocratic - pe cei care critică misiunea lor de aprofundare a integrării.

[Fragment din textul introducerii ediției]