Și așteptam cu nerăbdare puținele ieșiri pentru a merge la Paliokastritsa, unde era stabilit cu prima sa soție, Nancy, prietenul nostru Lawrence Durrell, necunoscut atunci și umil, sau să-l întâlnesc pe Theodoros Stefanidis, un prieten excentric al lui Katsibalis, cu barbă roșcată, doctor, botanist și traducător al lui Palamas în engleză… (Odysseas Elytis, Foi Deschise) Plimbarea de dimineață pe Bulevardul Democrației, care începe de la Piața Superioară și coboară spre golfulețul Garitsa, este o modalitate bună de a revigora corpul cu aerul umed și de a reîmprospăta mintea. Cei care locuiesc în oraș știu bine acest lucru. Pe traseu, privirea poate savura peisajul natural care se îmbină măiestrit cu cel urban. În stânga golfulețului domină volumul Cetății Vechi cu cele două vârfuri și se remarcă biserica Sfântul Gheorghe cu coloanele în stil doric.

Uneori, o barcă de pescuit se leagănă în apele albastre la câțiva metri de țărm, în timp ce în larg o navă care vine sau pleacă din Italia lasă în urmă o linie albă. Iarna, primăvara și toamna, la răsărit, cerul este de obicei înnorat și greu, parcă norii se pregătesc să verse tone de apă peste case. Uneori marea pare întunecată, de culoarea plumbului, iar valurile spumoase ajung la bordura de beton, urcă pe trotuar și izbesc asfaltul sub forma unui jet. În această perioadă, plictiseala este instalată peste tot.

În lunile de vară, însă, chiar și dimineața, nimeni nu se plictisește în Corfu. Când soarele răsare din munții Epirului, pietonii merg încet, căutând umbrele copacilor. Puțin după aceea, apar câțiva înotători care se scaldă în apele liniștite, printre ambarcațiunile ancorate, în zona Clubului Sportiv Naval și pe țărmul Morii de Vânt. Înotul în oraș nu este singurul sport. În afara limitelor sale, în Livadi di Ropa, cineva poate călări cai sau ponei și poate juca jocul preferat al aristocrației pe terenul de golf.