O compunere poetică care încearcă să adăpostească trei jale.

I. Ată: episod cu ieșire simplă

Ascultă-mi tremurul, prinde-l, spune-l; miroase-mi limba leneșă. Vezi-mi destino-ul aspru și ambițios: cândva întruchipam iubitul și acum lupt împotriva atracției, subliniind că am devenit hrană pentru sfântul tău dorincios fior. Din glasul îmbrățișării tale fost salvat, bătăile goale le-am abolit. Adevărul, perforat, melodramatic, va întârzia.

Așadar, acum trăiește-ți începutul și blestemă-mă cu urarea ta de îndată ce se va distinge amfilica din munți, să coboare lupii și să mă jupoaie, bărbat stric și singur; să mă îndepărtez din clase și din neamuri. Lasă acum o suviță din părul tău și o floare albă peste mort: pentru mine.