Întâlnirea Bisericii Ortodoxe și a teologiei cu Modernitatea a fost asimetrică. În timp ce Europa Occidentală a trecut prin schimbări radicale în istoria și cultura sa din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea, Ortodoxia grecească, sub regimul Turcesc, a continuat să trăiască într-un cadru static și inert al premodernității.
Ortodoxia și curentul iluminismului grecesc nu au putut dialoga reciproc. Erau două lumi complet diferite, cu criterii, valori, condiții și țeluri diferite. Cadru ideologic al iluminismului și explozia cunoștințelor științifice veneau din Europa și se întâlneau cu o societate premodernă, subordonată și închisă, care exprima fie acceptarea necritică a noilor cuceriri culturale, fie jena și frica, fie respingerea acestora.
Ar fi putut, oare, să fie evitat acest conflict, dacă ar fi existat un mod de osmoză, dialog și interacțiune între diferitele tendințe spirituale și direcții ideologice ale Noului Hellenism? Studiile și eseurile care constituie această lucrare încearcă, în esență, un dialog fertil și creativ al teologiei ortodoxe cu Modernitatea și cu lumea și cultura contemporană.
