Sub auspiciile puternicei familii Medici, Sandro Botticelli (1444/45–1510) a reușit să obțină faimă printr-o serie de lucrări laice și religioase, precum și prin contribuțiile sale la emblematica Capelă Sixtină. După moartea sa, însă, opera lui a rămas în obscuritate timp de aproximativ patru sute de ani, până în secolul al XIX-lea, când a început să câștige recunoaștere în istoria artei. Astăzi, Botticelli este considerat o figură impozantă a Renașterii Timpurii Florentine. Lucrările sale laice, precum Nașterea Venus și Primăvara, sunt înțelese în principal ca o alegorie a Primăverii și se numără printre cele mai recunoscute tablouri din lume, strălucind prin detaliile fine, liniile grațioase și echilibrul lor. Compozițiile sale sunt fluente, dar echilibrate, cu figurile lui fiind liniștite, dar și senzuale. În special, Venus este considerată un icon istoric al frumuseții: cu piele albă, trăsături delicate și o promisiune blândă de fertilitate. Această introducere esențială prezintă lucrările cheie ale carierei artistice a lui Botticelli pentru a înțelege evoluția unei legende a Renașterii. Prin cele mai faimoase scene mitologice și alegorice ale artistului, precum și prin operele sale religioase strălucitoare, explorăm o perfecțiune în figură, mișcare și linie, care a inspirat artiști de la Edgar Degas la Andy Warhol, de la René Magritte la Cindy Sherman.