Pleacă. Nu mai pot. Credeam că sunt unică pentru tine, așa cum ești tu pentru mine. Mai bine să rămân cu amintirile, decât să trăiesc în marginea alegerilor tale amoroase, ofilită în suspiciuni.

Oricât de mult mi-ai jurat, nu vei întârzia să repeți aceleași lucruri. Și nu mai pot. Îți jur, nu pot să te împărtășesc cu orice nouă mișcătoare apare pe calea ta. Dacă am fi avut un copil, poate că ar fi fost diferit. Dar `fiul Arhanghelului` nu a venit niciodată la noi. Pentru că nu l-am vrut. Nu-i așa?

Nu regret nimic. Te asigur. Viața își urmează calea. Soarta fiecăruia este predestinată. Poate ne vom reîntâlni într-o altă dimensiune, unde nu au loc răsturnări. Poate.

Trăiește-ți viața, așa cum și oriunde te duce. Nu cred că îți voi lipsi. Găsești ușor consolare, dragul meu, dar chiar dacă ai vrea, te asigur că nu mă vei găsi. Nu mai suport o altă deziluzie, o altă batjocură a sentimentelor.

Îți doresc să ai parte de o carieră într-o relație. Te sărut. Te iubesc. Te voi iubi mereu. Rămân la acestea.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]