Aron iubea oamenii. Oamenii lui perfecți, ideali. Era cu adevărat mândru de ei. Avea grijă de ei ca și cum ar fi fost copiii lui. Îi hrănea, îi adăpa, îi tăia, îi coasea.

Când era necesar –îi ucidea– și îi părea foarte rău pentru asta. Dar scopul lui era întotdeauna binevoitor. Viața putea fi un drum îngust, accidentat și slab luminat; totuși, el îl va...