Pentru autor, ocupația poetică este un cerc de căutări care nu se va termina niciodată. Harta mea rutieră este mai mult decât o colecție de poezii. Este modul meu de a parcurge viața. Fiecare poezie este și o imagine. Așa le-am gândit, cu imagini.

Despărțirea țese vălul dulce al timpului, care mă învăluie acum cu o dulceață care, ca o ființă independentă, se hrănește din distanță și tăcere. Evenimentele relației sunt fosile, istorice și neschimbate, dar analizate iar și iar. Tăcerea este bună.

Concepturi care l-au provocat, cum ar fi auto-protecția, supraviețuirea, egoismul, stau ca proiectoare pe tavan și luminează vălul, care alteori este o simplă pătură lăsată pe un scaun, acoperită cu praful tăcerii și al distanței.