ÎN ACEST STUDIU se examinează condițiile în care a apărut și s-a dezvoltat fenomenul „nebuniei de pe insula Macronisos”, în perioada în care pe insulă au fost „găzduiți” exilați politici. Fără dramatizări sau percepții stereotipice despre bolile mintale și despre cei afectați, se caută caracteristicile persoanelor. Cine au fost „nebunii” de pe Macronisos, poveștile lor personale, „nebunia” care i-a torturat și viața lor „post-reformatoare”. De asemenea, se investighează condițiile politice, sociale, psihologice și clinice care au definit abordarea lor, precum și reprezentările „nebuniei de pe insula Macronisos” în creația artistică.

Se face o încercare de a deschide „tăcerea” și de a aduce în discuție subiectul. Numai prin semnificarea „nebuniei de pe insula Macronisos” și înțelegerea acesteia poate, în cele din urmă, să aibă loc și purificarea. Un proces care s-a întâmplat, probabil, cu toate studiile realizate până acum despre Macronisos, dar și despre Războiul Civil în general.

Cercetarea efectuată s-a bazat în principal pe întreaga literatură existentă despre Macronisos, pe materialul arhivistic al Spitalului Public de Psihiatrie de la Daphni, în care a fost internat un număr mare de „nebuni” din Macronisos, și pe cel al Dromokaiteion. Elemente complementare au fost găsite în presă, în Arhivele Naționale ale Statului și în registrul Asociației Naționale a Închisorilor Luptătorilor din Macronisos.

Publicația include de asemenea: o listă cu „nebunii” din Macronisos, o publicație relevantă a poetului George Mylonogiannis, informații recent descoperite despre „psihiatrul de pe Macronisos”, Antonis Palaiologos, și materiale foto nepublicate.