1984
Partidul îți spunea să neagă mărturia ochilor și urechilor tale. Era porunca supremă, cea mai esențială. Izolat pe insula Jura, în largul Scoției, suferea de tuberculoză, care avea să devină în scurt timp fatală pentru viața sa. George Orwell a scris 1984 cu o viteză febrilă, într-o cursă cu timpul, între 1947 și 1948. Pe 4 decembrie 1948, a trimis manuscrisul complet editurii Secker and Wartburg, iar cartea a fost publicată pe 8 iunie 1949, cu doar șapte luni înainte de moartea sa. Exemplu de vârf al ficțiunii distopice politice, 1984 a împrumutat limbii engleze termeni care au fost rapid consacrați în limbajul comun, a inspirat filme, emisiuni TV, piese de teatru, un balet, o operă, un album al lui David Bowie, imitații, parodii, s-a legat de cele mai eterogene spații politice, de la mișcarea Panterelor Negre la societatea anticomunistă Birch, a fost interpretat în moduri diverse, a fost interzis, contestat.

Din epilogul Katarinei Schina
Ferma animalelor
Întreaga vară, munca la fermă mergea ca pe roate. Animalele erau atât de fericite cât nu și-ar fi imaginat vreodată. Fiecare îmbucătură de hrană era o bucurie intensă și indiscutabilă, acum că hrana era cu adevărat a lor, că fusese produsă de ei pentru ei, care nu le fusese împărțită cu picătura de un stăpân cârcotaș. Acum că creaturile umane inutile și parazite plecaseră, era mai multă mâncare pentru toți. Forța morală a lui Orwell nu constă doar în independența sa politică, în faptul că condamna cu aceleași putere și claritate atât capitalismul cât și totalitarismul înnăscut în fiecare sistem politic, ci și în particulara sa inocență, în acea privire aproape copilărească asupra lumii, care îl făcea să vadă cu atâta tandrețe animalele și peisajul englezesc și să scrie cu atâta simplitate, o privire care depășea pesimismul său și îl făcea să creadă „că nu este inevitabil ca lumea să fie ceea ce este”, așa cum scrie atât de frumos Christopher Hitchens. Citindu-l, vedem cum din paginile sale se ridică o față irezistibilă.

Din epilogul Katarinei Schina