În august 1071, împăratul bizantin Roman al IV-lea Diogene a condus o armată puternică cu scopul de a opri raidurile selgiucizilor turci în inima de est a Imperiului. Sub conducerea sultanului turc, Alp Arslan, Roman a fost forțat să lupte cu doar jumătate din trupele sale aproape de Manzikert. La sfârșitul acelei zile fatidice, o mare parte a armatei bizantine fusese ucisă, restul fiind dispersați în fugă, iar împăratul se afla captiv. Ca rezultat, inima de est a Imperiului a fost pierdută, slăbită considerabil, în timp ce puterea turcă s-a extins rapid, ducând la apeluri bizantine pentru ajutor din partea Europei de Vest, lucru care a inspirat Prima Cruciadă. Această carte plasează bătălia în contextul istoriei militare a Imperiului Bizantin și a Lumii Islamice (arab și selgiucizi) până la angajamentul de importanță crucială de la Manzikert din 1071, cu un accent deosebit pe originile, desfășurarea și consecințele acestei bătălii. Se analizează compoziția, armele și tacticile armatelor foarte diferite ale adversarilor. Ultimul capitol este dedicat evaluării impactului bătăliei de la Manzikert asupra poziției strategice a Imperiului Bizantin în Anatolia și rolului bătăliei ca _causus belli_ pentru Cruciade. Zeci de hărți și diagrame de luptă sprijină textul clar.