Un bărbat începe în miezul nopții drumul spre aeroport pentru a-și lua un coleg, rătăcește și mașina lui rămâne în mijlocul pustietății, în zona rurală a Chile-ului. Mergând prin ploaie, ajunge stropind la singura casă care are lumina aprinsă. Și când îi deschid ușa, se află în fața a ceva ce nu se aștepta...
Așa începe o evadare neintenționată din rutina zilnică care duce către o lume anacronică, necunoscută. Domeniul Las Nalkas, stăpânii și copiii lor, pescari, hoți și bătrâni care păzesc secrete până la moarte, bogați și săraci, contraste uriașe și o zonă rurală care păstrează vie mitologia sa...
Șase povești care izvorăsc din vasta tradiție orală a Chile-ului se împletesc într-un mit ciudat care curge fluid, fără restricții, dar cu un înțeles unic. O carte visătoare, imprevizibilă, în care singurul lucru sigur este moartea care, asemenea ploii, va veni întotdeauna.
Un mic fragment din carte:
Am ieșit din mașină în ciuda ploii. Oare exista o stație de benzină aici, în iad? Întoarcerea pe jos la cea care se afla pe autostradă ar putea să-mi ia două ore, dacă nu mă mâncau câinii. De vreme ce nu exista niciun plan de acțiune, am mers în direcția opusă, spre coastă, fără să-mi fac griji să închid mașina.
Nu m-a preocupat nici măcar să o parchez la marginea drumului, astfel încât să las loc pentru improbabila situație în care ar trece un alt vehicul pierdut. Nu se auzea altceva decât ploaia și pașii mei, iar din când în când cântecul unei păsări care nu-și găsea cuibul. Simțeam o necesitate absolută de a mă afla într-un alt loc, de a avea un alt trecut și un alt viitor, de a fi altcineva, cineva mai mult, ceva mai mult. Și mai presus de orice, nu voiam să continui să mă ud.
fii primul care lasă un comentariu