A fost odată ca niciodată un spiriduș pe nume Farló. Nu era nici prea mare, nici prea mic. Nu era nici prea înalt, nici prea scund. Îi plăcea să alerge repede. Putea să urce pe cel mai înalt munte. Trăia într-o pădure unde ziua dura șase luni, iar noaptea alte șase. Când se lăsa noaptea, toți mergeau acasă să doarmă. Dar spiridușul aluneca silențios afară din casa lui și se întindea pe pământul alb. Își închidea ochii și visa. Într-o zi, spiridușul a decis să plece din Țara Spiridușilor și să pornească într-o călătorie lungă. Să ajungă la marginea lumii și chiar mai departe! A lăsat în urmă muntele înalt, copacii albi, marea albă și pe toți cei pe care îi cunoștea. A luat cu el și vasul său magic, pentru orice eventualitate, care se plia ca să încapă în buzunarul său.