Condamnați

Nimeni nu știa. Toți au fost judecați în absență. Judecătorul s-a împotrivit, totuși, modului de publicare a hotărârii. Numai acel vechi profet l-a scris pe aripile înălțătoarei fantezie a sacrificiilor, pe altarul pe care ardeau trunchiurile auto-sacrificiului.

Privirile coborâte nu l-au văzut niciodată în semnele cerului. Toți orbi, dar cu ochii deschiși înaintau. Căutând... Așteptări furate de mult. Marele diamant în noroiul drumurilor necurățate. Zâmbetele copilărești pe formele pierdute fără nume. O floare moartă, pictată pe privirile cenușii și goale. O spină inutilă, înfiptă în călcâiul lor ahilian, sângera încet. Încă mai rezistau.

Până să se deschidă poarta întunecată, despre care se spunea că este necunoscută, în față. Cu curcubeul negru în fundal și un gol imens, crăpat în spatele său. Timpul s-a poticnit în lumina vagă a surprizei neașteptate, înainte ca simțurile adevărului să se trezească. Înainte ca desenele, reliefate, să lumineze pe corpurile cioplite ale trunchiurilor rășinoase, de flăcările speranțelor ardente și lumina să moară ireversibil.

Râdeai... Sprijinit lângă fereastra curiozității, lângă draperia frunții încrețite, care abia a fost trasă. Parcă tu știai de mic...