Wilhelm Reich a scris „Ascultă, Omule!” în momente de euforie mintală, într-o explozie de compasiune, indignare și disperare pentru soarta omului simplu și modest, care, fără a conștientiza puterea sa, este abandonat fără murmure în mâinile oricărui tiran, și integrat într-o turmă, călcând în mocirlă în loc să meargă drept și mândru.

„Cine mă iubește, mă...