Imperiul Chinez a fost fondat în anul 221 î.Hr. și a durat până în 1912, când a fost înlocuit de Republica Chineză. În cei 2.132 de ani, Imperiul a fost zguduit de conflicte interne și invazii străine, a fost cucerit de triburi străine și a cunoscut revolte devastatoare. Cu toate acestea, caracteristicile fundamentale instituționale, sociopolitice și culturale au rămas neschimbate.

În Imperiul Etern, se explorează motivele pentru reziliența politică fără precedent a Chinei, având în vedere că Imperiul a reușit să supraviețuiească și să facă față atât provocărilor interne, cât și externe. Unul dintre factorii de bază care au contribuit la lunga sa existență a fost că îmbina fundamente ideologice stricte cu o aplicare flexibilă.

Principalele puteri politice și vecinii Imperiului respectau și adoptau principiile sale fundamentale, cum ar fi unitatea sub un monarh. Cu toate acestea, detaliile conducerii erau constant negociate.

Pe măsură ce China modernă intră într-o nouă eră de guvernare în secolul XXI, Pains analizează modul în care moștenirea imperială îi influențează parcursul.