Întâlnirile (cunoscut și sub titlurile Nunțile și Târgul de Miri) [Gogol] a început să le scrie din 1833. La Roma, le dă forma finală și le trimite la Sankt Petersburg, unde au fost jucate pentru prima dată în decembrie 1842.

Subiectul acestei comedii în două acte este simplu: un bâlci, indecis și lent, eroul piesei, Podkoliossin, este convins - mai întâi de o mamă de măritat, apoi de un prieten - să ceară în căsătorie fiica unui comerciant bogat. Mirele și prietenul său merg la casa viitorului socru, unde s-au adunat și alți câțiva pretendenți. Datorită istețimii prietenului său, Podkoliossin rămâne cel mai favorit dintre toți; totul decurge bine, până în ultima clipă când eroul nostru este cuprins de o teribilă spaimă în fața căsătoriei și, neștiind cum altfel să scape, sare pe fereastră și o ia la fugă...

Prin Întâlniri, Gogol satirizează noua clasă a micbourgeois-ilor care tocmai începuse să se contureze în urma reformelor țarului Alexandru I. Sunt prezentate tipuri bizare, monomanice, cu impulsuri paradoxale, care se mișcă într-un spațiu ilogic. Proiectează, ca printr-o oglindă distorsionantă, realitatea umană.

Pun personaje pe scenă în situații comice pentru a-mi distrage puțin adânca melancolie. Totuși, spectatorii trebuie să înțeleagă că râzând de eroii mei râd de mine însumi, pentru că în ei am transpus propria mea murdărie.

Gogol