Niciun poem nu este atât de profund impregnat de paradox cum este De rerum natura; și asta deoarece Lucrețiu a scris poezie pășind peste moartea poeziei - a iubirii, a fricii, a dorinței, a mitului, a iluziilor, a greșelilor, a tradiției, a religiei. Singurul lucru care îl extaziază este singurul și unic mister pe care filosofia epicuriană l-a revelat. Și acest mister este că nu există niciun mister; doar ceva păienjenișuri în mintea umană...

De rerum natura este lucrarea grecească pierdută 'Despre Natură' a lui Epicur, într-o formă poetică popularizată și didactică; este considerată o capodoperă a literaturii romane; este înainte-mergătorul și singurul strămoș antic al științei fizice moderne; este un imn adus celei mai strălucitoare expresii a filosofiei grecești; un imn adus libertății de sub jugul fricii, al religiei și al superstițiilor, de sub jugul pasiunilor și al ignoranței; este harta constituțională antică a liberului arbitru și a demnității umane; este vocea onorabilă care vine din adâncurile veacurilor pentru a încălzi inimile celor care rămân neclintiți în fața morții.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]