Rădăcină de lemn dulce tăiată (Liquiritiae nat radix conc, Licorice root nat cut). Cunoscută și sub denumirile de lemn dulce sau reglție, este o plantă erbacee perenă adânc înrădăcinată, cu frunze penate și înălțime care ajunge la 2 metri. Florile sale prezintă o varietate de culori (alb, galben, mov, albastru) și fructul este o capsulă uscată dehiscență.

Istorie: Este cunoscut de mii de ani. În medicina chineză este folosit de 3000 de ani și este considerat că revigorează organismul. Există referințe și de la Teofrast, care scria despre acțiunea sa asupra setei, în timp ce grecii antici o foloseau în scopuri medicinale.

Ingrediente: Lemnul dulce conține glicozide (glicirizină și acid glicirizic), saponine, flavonoide, ulei volatil, cumarine, asparagină și substanțe estrogenice. Este caracterizat de un gust dulce datorită glicorizinei.

Proprietăți: Acționează ca expectorant, emolient, antiinflamator și laxativ ușor. Are un efect pozitiv asupra sistemului endocrin și poate ajuta la controlul glicemiei. Este benefic în cazuri de gastrită, ulcer peptic, rinită, bronșită și tuse.

Utilizare: Se recomandă dozarea corectă, cu o doză zilnică maximă de 10 grame. Lemnul dulce pentru afecțiuni bronșice poate fi combinat cu Tussilago sau Marrubium, iar pentru probleme gastrice cu Althaea, Symphytum și Filipendula. Se prepară sub formă de ceai cu jumătate până la o linguriță de rădăcină într-o ceașcă de apă, fierbându-se la foc mic timp de 10-15 minute.

Atenție! Utilizarea este interzisă pentru femeile însărcinate și persoanele care iau medicamente pe bază de digoxină. Se recomandă evitarea consumului în cazul hipertensiunii și pentru o perioadă mai mare de 6 săptămâni. Utilizarea plantei necesită sfatul unui specialist.