Femeia, Mama - Hrănitoare, Ierarhă, Fântână, Amantă, Zeitate, Principiul Feminin, este aici, este prezentă dinamic și străbate întreaga colecție de poezii a Vasilikăi Lampiri.

Este motorul vieții, cea care naște, cuprinde și îmbrățișează ca o mare fiecare Existență, continuă, unește, sărbătorește, învie și este înviată, adoră și este adorată.

Este uterul Universului.

Este reprimată, este subestimată, este exilată, este ucisă, este asasinată, este distrusă, este abuzată, verbal, psihic, fizic, și reușește totuși, în ciuda toată această violență, să înflorească, să îndure, să respecte, să onoreze prețioasa sa existență.

Se renaște ca material de construcție al luminii și al unei naturi neîmblânzite.