Au trecut deja trei zile de când ne aflăm în locul nostru. S-a încheiat călătoria s-a încheiat aventura. Ei bine? - asta a fost? acestea au fost? Deloc nu zâmbești. Nici eu.

Nu sunt, desigur, acele lucruri care ne lipsesc, cele pe care nu le-am găsit, - și care, de altfel, nu ne așteptam deloc să le găsim. Poate că lipsește chiar prezența noastră. Ne-am întors, spunem, și nici măcar nu știm aproape de unde și cum ne-am întors.

Ne deplasăm între două puncte necunoscute. Nu pleca capul. Vom pleca atât eu, cât și tu. Nu ne va susține unul pe celălalt. Te așezi deja pe marginea scaunului.

Și prietenul nostru a plecat. Abia ne-am întâlnit, ne despărțim din nou. Oh, desigur, într-o zi destinațiile se termină. Ne eliberăm în noua sclavie, - această sclavie nu ne părăsește, pândeste, așteaptă la poarta ieșirii, lângă ierburi uscate, urzici, spini și chei aruncate.

Lucrurile par uneori atât de diferite și în același timp atât de asemănătoare. Pianul, în sala coloanelor, - cât de mic mi s-a părut în prima zi. Acum crește în noapte.