„Există un ucigaș pe drum…” Doors încep să cânte în momentul în care fata se urcă peste el. Râd de coincidență: Riders on the storm. Cel puțin în seara asta nu plouă. Spătarul scaunului este dat pe spate, iar capul ei s-a lipit de plafonul Renault-ului Clio, de parcă o mână de metal îi apasă de sus. Așa cum stă aproape întins, ceva îl deranjează în stânga. Genunchiul îi atinge bordul mașinii. De îndată ce se trage puțin mai în spate, ea face opusul ca să se lipească din nou de el. Respirațiile sacadate se amestecă cu sunetul boxelor, creând o altă muzică, mai vie. Cât timp își vor mai păstra hainele pe ei? Nu e nicio grabă. Ar putea rămâne acolo ore întregi, fără ca cineva să-i caute sau să-i deranjeze. Îi desface sutienul și îi suge, cât de adânc poate în gura lui, jumătatea stângă a sânului. Îi place mereu partea inimii.
Au parcat la marginea unei ultime poieni care seamănă cu un ogor părăsit. Chiar în fața lor se ridică impunător masa compactă a pădurii Langweiler. În acest punct, terenul are o ușoară pantă și deasupra parbrizului atârnă cerul nopții, cu o lamă de gri în negru. Au lăsat de mult în urmă cel mai apropiat sat, Folzbach. În jur nu există nicio casă, drum sau lumină. Mașina lor pare să fie singura urmă umană la orizont. Mai întâi bluzele, apoi pantalonii aterizează pe scaunul de alături. Încearcă să nu se grăbească, dar nu e ușor. Cu fiecare expirație, geamurile se aburesc tot mai mult, vizibilitatea a scăzut aproape la zero. Se retrag, ies din lume – ca toți îndrăgostiții.
12 Coins
Pentru a câștiga Skroutz Coins, alătură-te Skroutz Plus și acceptă termenii programului de recompense.
fii primul care lasă un comentariu