Într-o carte care depășește genurile și categoriile, Daniel Mendelsohn explorează conexiunile misterioase dintre întâmplările vieții pe care le trăim și arta poveștilor pe care le spunem. Îmbinând memorii, biografie și critică literară, Cele Trei inele împletesc poveștile a trei scriitori exilați care s-au întors la operele clasice din trecut pentru a crea propriile lor capodopere – lucrări de reflecție asupra însăși naturii narațiunii: Erich Auerbach, filologul evreu care a fugit din Germania lui Hitler și a scris Mimetică, studiul său clasic despre literatura Occidentului, la Istanbul.

François Fenelon, arhiepiscopul francez din secolul al XVII-lea, care a scris „Aventurile lui Telemachus” – o continuare ingenioasă a Odisseei și o critică mascată la adresa lui Ludovic al XIV-lea, care a devenit cel mai mare bestseller din Europa timp de o sută de ani și a dus la exilul său.

Și germanul romancier W.G. Sebald, auto-exilat în Anglia, a cărui narațiuni caracteristic meandre explorează teme comune cu „Odisseea”, cum ar fi dezrădăcinarea, nostalgia, despărțirea de țară. În același timp, în aceste povești de exil și criză artistică, se împletește și descrierea anxietății lui Mendelsohn în timp ce scria două dintre propriile sale cărți – o saga de familie despre Holocaust și un jurnal autobiografic pentru studiul „Odissei” împreună cu tatăl său vârstnic – cărți care sunt bântuite de povești de anxietate și rătăcire.

Pe măsură ce „Cele Trei inele” se îndreaptă spre culminația lor uimitoare, o revelație despre cum s-au legat viețile acestor trei persoane depășind granițe geografice, limbi și secole, cititorul este obligat să-și reconsidere totul în jurul relației dintre narațiune și istorie, artă și viață.

KIRKUS BEST BOOK 2020 PRIX DU MEILLEUR LIVRE ÉTRANGER 2020, Franța