Palestinienii sunt creați de la început cu cuvinte, aceasta este poezia lui Mahmud Darwish. Povestea lui personală este strâns legată de destinul colectiv și o întreagă națiune se recunoaște în vocea poetului.

Totuși, Darwish este mai întâi și înainte de toate un mare poet, apoi palestinian, apoi arab, apoi un nume, o origine, o rădăcină. Și reflectează cât de fără identitate, fără patrie și fără familie este adevărata noastră libertate și cât de minunat sufletul nostru poate privi ceea ce mintea cu încăpățânare închide.

Și Darwish simte cât de mult moartea celuilalt este moartea noastră, cât de singuri suntem atunci când credem că avem aliați și inamici. Și observă cât de mult mai importantă decât operele noastre, agonia noastră, fricile noastre și războaiele noastre este frumusețea naturii, câtă viață pură risipim pentru o victorie și o înfrângere, în timp ce creația și lumea din jurul nostru mor și înviază fără oprire, fără sfârșit.

Și Darwish ajunge la concluzia că dragostea este mai mare decât ura. Pentru el, locul și poezia au devenit una. Patria și exilul au devenit unul. Străinul, dușmanul și sinele au devenit unul.

Antologia extinsă cu titlul "Nu-mi aparțin" prezintă cel mai de seamă poet modern al Palestinei în toată amploarea sa artistică, spirituală și umanitară.

"Prin poezia lui Darwish, Palestina devine harta sufletului uman." Elia Houri

"Un poet strălucit, fără îndoială cel mai carismatic din generația sa în toată lumea arabă. Poezia lui Darwish este o încercare epică de a transforma lirismul pierderii în drama amânată a întoarcerii." Edward Said

"Darwish a reușit, probabil mai mult decât orice alt scriitor arab sau palestinian, să mențină exemplul Palestinei ca o prezență continuă, pulsând." Anton Saamas

"Înrădăcinate în viață, în suferințe și în speranțele nemuritoare ale poporului palestinian, poemele lui Darwish, cu o frumusețe formativă atât de mare încât ating adesea transcendența inefabilului într-un singur cuvânt, sunt ca un jurnal în care au fost înregistrate, pas cu pas, lacrimă cu lacrimă, distrugerile, dar și puținele, dar întotdeauna adânci bucurii ale unui popor al cărui martiriu, după șaizeci de ani, încă nu este dispus să anunțe sfârșitul său. A citi Mahmoud Darwish, dincolo de o experiență estetică de neuitat, este și o cale dureroasă prin căile nedreptății și ale rușinii." José Saramago