În acest spațiu profesional, astfel de povești se repetau ca și cum partida de șah, pe care jucătorii intenționat o lăsaseră neterminată, ar fi început din nou. Instalarea în Organizație a unor noi cadre de partid în poziții de răspundere sau a unor persoane de încredere ale conducerii politice centrale se repeta cu un ton festiv și infinite variante.
Ciclul etern al Uceniciei Președinților continua. Acea oră în care ploaia măruntă se transforma într-o furtună care spăla totul în jur, semnifica că viața în Organizație va merge mai departe, indiferent de cine pleca și cine venea. Ca un alt impas, în final, un vaiet.
Destructiv ca o pată de petrol, care la început lua forma unui curcubeu sau a unei străluciri metalice, și ajungea să devină un petic și un trist irizant în mările tulburate ale Administrației Publice. Din depozitele de memorie ale Organizației ieșeau deloc uitate poveștile, planurile și iluziile președinților de până atunci, pentru a se intersecta automat cu visele și așteptările următoarelor, pline de imitație „subită”, împreună cu cuvintele goale și vorbăria deșartă a bogatei și coloratei lor limbaj politic.
Era momentul în care soarele se încălzea înainte de apusul fanteziilor lor nebune. Ultimele ajunseseră să fie zona lor de lumină restrânsă.
Număr de pagini
354
Copertă
Moale
Anul publicării
2024
Editor
Oselotos