În lumea Anitei, toate au un nume: obiectele votive, mici sau mari, donatorii lor și cei care le-au creat, animalele de companie iubite, delfinii morți, tinerele femei care părăsesc lumea înainte de a se bucura de viața conjugală, părinții care plâng după pierdere, bărbații care strălucesc în luptă, izvoarele care oferă prospețimea lor călătorilor, locurile de cult și divinitățile care le locuiesc.

Tot ce se împotrivește morții își asigură un loc în eternitate, gravat pe epitaful Anitei. Opera ei este marcată de o perspectivă feminină clară, fiind prima poetă lirică a antichității care protestează împotriva abuzurilor asupra femeilor în condiții de război.

Azi, când distrugerea ecologică reprezintă o adevărată amenințare pentru mama Pământ, poezia discretă a Tegeatidei Anite (sec. III î.Hr.) care ne cheamă să ne bucurăm de umbra plopului și să plângem pentru delfinul care zace mort pe plajă, este extrem de actuală.