Motivul pentru care am început să scriu mici poezii – care la început mi se păreau oarecum ridicole, dar s-a dovedit că au o anumită valoare – a fost pentru că simțeam o apăsare din partea școlii, cu diversele cerințe, care îmi provocau stres.

Poezia a fost și este un mod de a mă exprima liber, fără ca nimeni să mă supravegheze. Mă simt ca și cum aș alerga prin pajiști, cu soarele lovindu-mă și fără să mă gândesc la nimic. Vântul cald care îmi acoperă umerii… Asta este sentimentul. Respirația pe care niciodată nu mă tem să o întâmpin.