O mini vacanță de trei zile la Ioannina cu un necunoscut, o mică „aventură”. Pentru paradă. Pentru un orez cu lapte. Pentru orice ne va aduce. Condiția se rupe, steagurile sunt trase și Ersi Sotiropoulou ne cheamă nervoasă de la interfon, „hai, unde ești?”, pentru a veni puțin acolo unde stă, în lumea ambivalentă a adevărului.

Acolo, obiectele stau pe picioarele lor, parada bate cu tocurile ei pe asfalt, iar ploaia miroase a provincie. Dar, de la sunetul apei în șanțuri până la hotelul Esperia, realitatea își schimbă corpul, mirosul și textura pentru a deveni ceva ce doar noi l-am văzut, în timp ce ceilalți se uitau la steag.

„Finalul absurd confirmă vena de negru comic a autoarei: te provoacă să râzi, dar în același timp te teme să o faci”. Ilias Maglinis

„Având ca strămoș neclar Metamorfoza lui Kafka, mini vacanța festivă simbolizează în mod sumbru o realitate: relația erotică —sau ruptura?— dintre masculin și feminin”. Hristos Brahos

„Dacă ne vom concentra pe scenele erotice ale cărții căutând ceea ce este convențional de imoral, nu avem multe de câștigat de la mini vacanța festivă. Pentru că dacă există ceva semnificativ în această nuvelă, este această consumare neîncetată, risipa corpului, care ajunge la punctul său culminant în descrierea unei antrofofagii simbolice”. Alexis Ziras