Visurile mele sunt pline de mere și câini. Întotdeauna ceva care este mușcat, ceva care tace. Dacă zero-ul desemnează absența iar unu-ul prezența, atunci poetul cărții funcționează ca un intermediar al tuturor valorilor. Probabilitatea de a se naște o lucrare similară este foarte mică.
O lucrare care a fost generată din șederea voluntară a poetului, timp de șase luni, ca închis în Azilul de Psihiatrie din Chios, în cadrul proiectului său de cercetare de doi ani, Chiography. Poezia rareori are la dispoziție astfel de documente vii ale identității, născute în medii extreme.
Aici, narațiunea lui Evangelos Evangelou capătă coadă și latră silabic. Autorul, fără urmă de părelnică milă sau iluzii romantice, nu observă doar „nebunii”. El îi locuiește. Empatia devine o metodă.
Auto-etnografia poetică „câinii latră silabic” nu este doar o colecție de poeme; este o propunere hibridă de literatură, filosofie, antropologie, sociologie, observație psihiatrică și curaj existențial. O scriere care nu pretinde, pentru că viața a precedat-o. Și viața, în acest caz, nu este o figură de stil, ci o scufundare prelungită în fisură.
Pe paginile cărții, cititorul nu întâlnește patologie, ci sensibilitate. Nu este chemat să compătimească, ci să înțeleagă. „Câinii” lui Evangelou ne cheamă să reflectăm cât de puțin distanța dintre intensitatea unei vibrații umane și explozia unei supernove.
Și la finalul cărții, nu mai ești același cititor. Amestecai inutilul cu cerul senin. Spuneai: „Ce cer inutil avem astăzi.” sau „Nu încerca să mă uiți, este senin”.
Număr de pagini
162
Copertă
Moale
Anul publicării
2025
Editor
Kapa Ekdotiki