Din lutul alb al paginilor, observăm în fața noastră nenumărate tipărituri de poezii. Caii sălbatici pregătiți să țopăie, copii ai Iliadei Negre și ai oceanelor.

Un imn mândru alături de ei pare un taur condamnat, luptând cu putere să calce în picioare timpul, dar se îngroapă în nisipul mișcător.

Mai în spate, distingem rânduri de lupi care urlă la lună. Poezii amfibii ies la suprafață, pești ascunși în adâncuri așteaptă.