Privește-mă! Sunt aici... un copil „diferit” care simte că nu aparține nicăieri... Care nu îndrăznește să vorbească, să ceară, să aibă încredere.

Cu toate acestea, sunt aici, în aceeași curte și în aceeași lume cu tine! Cu aceleași nevoi, aceleași neliniști, aceleași sentimente. Exist, râd, mă joc și visez. Exact ca tine.

M-ai ține companie? Ce le trebuie, în final, două copii ca să se apropie? O lacrimă și o stea... pentru ca norii să plece...