Micul Egil, pe care Ibsen l-a finalizat în 1894 – după ce s-a stabilit definitiv în Christiania, actualul Oslo – , tratează tema vinovăției, frământarea pe care o trăiește un cuplu cu moartea neașteptată a copilului lor. Cu dragoste, pasiune și ură coexistând cu vinovăția, se desfășoară lupta eternă a omului cu sine însuși și cu mediul său.

Premiera mondială a avut loc la Berlin în 1895, cu celebra actriță Agnes Sorma în rolul Ritei. Următoarele reprezentații au avut loc în mai multe alte orașe europene, printre care Gothenburg, Milano și Viena.

Acțiunea piesei se concentrează pe destrămarea căsniciei cuplului Alfred și Rina Almers, care trăiesc sub povara remușcărilor pentru înecul copilului lor, micuțul Egil. Printre dramele realiste ale lui Ibsen, explorarea sexualității feminine face o apariție puternică în Micul Egil. Rina, cufundată în dorința sa erotică pentru partenerul său, percepe orice lucru care îi distrage atenția de la ea ca pe o amenințare. Victimă a cerințelor sale înalte, nu reușește să găsească echilibrul între rolul de mamă și soție.

Ccu câțiva ani în urmă, Ibsen clarifica într-o scrisoare: „Nu intenția mea este să analizez diverse probleme. Ceea ce doresc cel mai mult este să prezint ființe umane, emoții și destine, în cadrul anumitor condiții sociale și principii, în modul impus de epoca noastră”. Micul Egil, scris cu o sută treizeci de ani în urmă, rămâne relevant și în epoca noastră, tulburând ape liniștite și revărsând adevăruri dureroase.