Crimele familiei Hope sunt acum un cântec care se aude în curțile școlilor – însă atunci când au avut loc, într-o noapte însângerată din 1929, au zguduit coasta statului Maine. Deși majoritatea presupun că responsabilă pentru crime a fost Lenora, în vârstă de șaptesprezece ani, poliția nu a reușit niciodată să dovedească acest lucru. Lenora și-a negat vinovăția după crime, dar în afară de asta nu a vorbit niciodată public despre ele – și nici nu a ieșit vreodată din conacul unde a avut loc masacrul.
Acum este anul 1983, iar Kit McDeere ajunge la Hope’s End, aflat în paragină, pentru a avea grijă de Lenora – asistenta precedentă a fugit în toiul nopții. 

Ajunsă la șaptezeci de ani și imobilizată într-un scaun cu rotile, Lenora nu mai poate vorbi după mai multe accidente vasculare cerebrale, iar singura modalitate de a comunica cu Kit este o veche mașină de scris. Într-o noapte, Lenora folosește mașina de scris pentru a face o propunere tentantă: să-i spună totul.

Pe măsură ce Kit o ajută pe Lenora să scrie evenimentele care au dus la masacru, devine clar că multe lucruri au rămas ascunse. Însă, când ies la iveală noi detalii despre plecarea predecesoarei sale, Kit începe să suspecteze că Lenora s-ar putea să nu spună chiar tot adevărul – și că aparent inofensiva femeie de care are grijă ar putea fi mult mai periculoasă decât a crezut inițial.