Lucrarea „Geografia” a lui Strabon (aprox. 64 î.Hr. - aprox. 25 d.Hr.) reprezintă o contribuție importantă la știința geografică. Strabon, originar din Amasia Pontului, a fost un călător talentat care a explorat o mare parte a Italiei, precum și diverse regiuni din Orientul Apropiat, inclusiv Marea Neagră, Asia Mică, Egiptul și părți din Grecia.
Continuând studiul său asupra geografiei matematice, Strabon a prezentat geografia în șaptesprezece cărți. După două cărți introductive, cărțile 3 și 4 se referă la Spania și Franța, iar cărțile 5 și 6 la Italia și Sicilia. Cartea 7 se concentrează pe Europa de Nord și Est, cărțile 8–10 asupra ținutului elen, cărțile 11–14 asupra principalelor regiuni ale Asiei și Asiei Mici, cartea 15 asupra Indiei și Iranului, cartea 16 asupra Asiriei, Babilonului, Siriei și Arabiei, iar cartea 17 asupra Egiptului și Africii.
Strabon a adăugat descrieri detaliate ale țărilor și caracteristicilor naturale, pe lângă informațiile matematice și istorice bazate pe învățăturile lui Eratostene, Hipparcus și Poseidoniu. Ediția „Geografiei” din Loeb Classical Library este alcătuită din opt volume.
