ÎNTREGUL OPUS AL LUI MARIOS HAKKAS este antropocentric și este guvernat de căutarea autorului pentru „corect”, cinstit, materialul esențial al vieții umane, drama existenței filtrată prin convenții sociale, contraste, ideologii efemere – sau nu – și, desigur, timpul.

Noțiunea de timp – trecut, prezent, viitor, clipă, vieți paralele –, când nu este menționată direct, se insinuează în narațiunile personajelor. Piesele sale de teatru în un act sunt patru: Vinovăție, Căutare, Cheile, În constelația Gemenilor. Probabil că au fost toate scrise înainte de 1971.

Ultimii ani ai vieții sale i-a dedicat prozei și poeziei, în care se poate distinge anxietatea sa intensă, dar și o negociere cu moartea, cu viața sa și cu abordarea ontologică a lucrurilor.

Temele sale sunt extrase din elemente biografice ale activității sale politico-sociale, dar și din viața sa personală. Relațiile amoroase și de prietenie se împletesc cu poziții politice, idei revoluționare și vinovății legate de integritatea și moralitatea personajelor. Toate acestea crează un univers existențial în care personajele lucrărilor vorbesc, se mișcă și acționează liber.

Piesele de teatru le-a scris la o vârstă matură. Multe elemente întâlnite în textele sale de proză și poezie au fost încorporate în personajele sale teatrale. Chiar și expresii. Unele au precedat piesele de teatru și au fost încorporate în acestea, iar altele, probabil, au fost preluate din piesele de teatru pentru a fi folosite apoi în alte texte ale sale.

Postfață: Zoi Xanthopoulou