Matcha a fost introdusă în Japonia din China în secolul al XII-lea de către călugării budiști Zen. Procesul de măcinare a frunzelor de ceai (Camellia sinensis) în pulbere fină a facilitat transportul și consumul acestuia. Inițial, gustul său era amar și era folosit în principal ca remediu medicinal pentru diverse afecțiuni. Abia după 400 de ani (în secolul al XVI-lea), japonezii au îmbunătățit gustul prin umbrirea tufelor de ceai de soare timp de câteva săptămâni înainte de recoltarea frunzelor, pentru a reduce amăreala Matcha. Ceremonia japoneză a ceaiului cu Matcha a fost un element de bază al mănăstirilor budiste Zen, iar treptat, clasa Șogun a adoptat-o de asemenea. Metoda „nouă” de producție a Matcha, încă practicată astăzi, a fost dezvoltată în 1738 de Sohen Nagatani. Datorită muncii sale, ceaiul a devenit popular și în alte grupuri sociale. Odată cu schimbările continue din societatea japoneză, Matcha a devenit unul dintre elementele esențiale ale culturii și identității japoneze.

Notă: Matcha este o băutură stimulantă. Persoanele cu probleme cardiace și tensiune arterială ridicată trebuie să fie prudenți.

• Ingrediente: Ceai verde Matcha (Gradul I, Japonia).