Un scriitor – naratorul – întâlnește eroina sa. Îmbrăcămintea ei de modă demult trecută și farmecul ei ca scos dintr-un film francez alb-negru.

Cele patru nopți ale întâlnirilor lor, poveștile vieții ei prin aburii alcoolului și îndoiala sentimentelor naratorului de către o persoană venită din trecut.

Până în acea zi memorabilă când am văzut-o pe Kalli bătând la ușa ei, mai bine să spun până mai târziu, la amurgul aceleiași zile, cu acea tăcere insuportabilă, când în loc să ies pe veranda din față am preferat să ies pe balconul neacoperit cu orientare nordică, sperând într-o adiere răcoroasă, dacă era posibil.

Și le-am văzut așezate vorbind ca două bune prietene, una lângă cealaltă, când am văzut-o pe Kalli ținându-i mâna și privind în palma ei mare – palmă și mână de fizioterapeută – uitându-se insistent și atent ca și cum ar studia liniile vieții și ale inimii ei, până atunci aveam ochi, dar nu pentru ea.

Ca invizibilă până atunci pentru mine fizioterapeuta, la fel cum, fără îndoială, eram și eu pentru ea.

Fragment din carte