Investigația realității otomane, cu care istoria elenă modernă este atât de strâns legată, necesită să o integrăm în existența și devenirii istorice a lumii islamice, identificând totodată caracteristicile sale distincte și contribuția sa la evoluția acesteia. Dar pentru a face acest lucru cu competență, trebuie să cunoaștem Islamul în sine, atât în teorie, cât și în practică. Aceasta este misiunea pe care ne-am asumat-o, având în vedere că cunoașterea și înțelegerea Islamului istoric reprezintă în zilele noastre o condiție prealabilă pentru aprecierea corectă a unor evoluții internaționale critice.

În preambulul cărții este examinată realitatea pre-islamică în Marea Mediterană de sud-est și în Orientul Apropiat, în special modul în care au tratat populațiile de alte religii Bizanțul timpuriu și Persia sasanidă. Pe baza acestui studiu pot fi evidențiate elemente cheie de comparație între politicile aplicate de aceste formațiuni și teritoriul Islamului.

În prima parte a cărții este investigată apariția istorică și extinderea rapidă a Islamului, formarea legii sacre și ordinea de lucruri impusă de musulmani populațiilor supuse de alte religii până în epoca selgiucidă. Cucerirea Asiei Mici de către otomani, prăbușirea Bizanțului și regimul de integrare și conviețuire al populațiilor nemusulmane – în special al celor greco-ortodoxe – sub Islamul otoman constituie subiectul celei de-a doua părți a cărții.

Este cercetată temeinic problema millet-urilor, regimul privilegiilor bisericești și statutul subordonat al zimmi-lor (raiaților).