Regimul actual nu distruge doar toate instituțiile care garantează demnitatea cetățeanului și semnalează un viitor mai bun pentru copiii noștri, ci și tot ce este mai bun în caracterul poporului nostru. Pe măsură ce procesul continuă, un număr tot mai mare de intelectuali și alți lideri, inclusiv mulți dintre cele mai bune talente tinere ale patriei noastre, aleg exilul în căutarea unei vieți libere și civilizate, care a dispărut din țara lor.

Dintre cei care vor rămâne, cei mai curajoși vor continua să lupte doar pentru a „fi înfrânți” și încarcerați la rândul lor. Lașii și cinicii vor face compromisuri supraviețuind ca funcționari și tehnicieni. Ambițioșii și fără scrupule vor intra în armată. Restul se vor mulțumi cu resemnarea unui tăceri neputincioase și amare. Viața spirituală, confruntarea ideilor și critica vor înflori. Grecia pe care o știm și o iubim, Grecia pentru care am luptat, va dispărea ca entitate spirituală.

Rodis Rufos, în această carte care apare pentru prima dată în limba greacă (după cincizeci și șase de ani de la prima sa ediție în franceză și cincizeci și patru de ani de la traducerea sa în limba engleză), descrie și denunță lumea „kafkiană” pe care a trăit-o personal încă din prima zi a impunerii dictaturii coloneilor.

Această mărturie unică acoperă cea mai „întunecată” și lipsită de libertate perioadă a regimului (până la începutul anilor 1970), având ca scop obiectiv informarea și mobilizarea opiniei publice internaționale față de profilul, politica și practicile juntei militare. Depunerea aceasta este însoțită de o retrospectivă istorică asupra condițiilor și cauzelor care au condus la lovitura de stat din 21 aprilie 1967, precum și de o propunere structurată privind metodele recomandate de rezistență.

Rufos va muri în octombrie 1972, la doar 48 de ani, însă în numeroase pasaje ale cărții sale se aude și „zumzetul secret al celor apropiați”, dovadă a perspicacității autorului și a cunoașterii foarte bune a situației din țara sa.