Cu mult timp în urmă, zeii au dezlănțuit monștri asupra celor cinci regate din Calandra, ca să ne amintească faptul că suntem neînsemnați – că trebuie să le cerem mila pe tot parcursul vieții noastre fragile și efemere. Nu aveam nevoie de nicio divinitate ca să-mi amintească faptul că eram neputincioasă.
Timp de douăzeci și trei de ani am purtat titlul de prințesă – o reprezentație, o tradiție goală. Sora mea se bucura de spectacol și își juca impecabil rolul. Mie nu mi s-a cerut niciodată să iau parte la acest teatru. Până în ziua în care un vânător de monștri faimos a acostat pe țărmurile noastre.
Ziua în care un prinț a intrat în sala tronului tatălui meu și mi-a distrus viața. Ziua în care m-am căsătorit cu un străin, am semnat un pact magic cu sânge și am pornit spre celălalt capăt al continentului, către cel mai periculos regat. Atunci am aflat că nu toate miturile sunt fanteziste. Că minciunile și legendele sunt adesea două fețe ale aceleiași monede. Și că singura cale de a ucide monștrii de care te temi este să devii unul dintre ei…
fii primul care lasă un comentariu