«Vindecă-mă!». De câte ori am șoptit cu toții aceste cuvinte către Dumnezeu în cele mai întunecate momente ale noastre? La fiecare boală, la fiecare durere sufletească, în fiecare clipă de slăbiciune, sufletul nostru strigă după ajutor. Cerem imediat – aici și acum – de multe ori ca durerea noastră să dispară și să vină ușurarea. Însă vindecarea adevărată nu se identifică întotdeauna cu modelul pe care l-am întemeiat în noi înșine „să mă fac bine aşa cum vreau eu sau când vreau eu”. Este ceva mai profund, mistic, care de acum deschide drumul către eternitate fără să realizăm imediat. Dumnezeu este Marele Doctor, nu doar al bolilor trupești, dar în special al rănilor nevăzute: păcatului, răutății, singurătății, deznădejdii. De multe ori aceste răni sunt mai adânci și mai grave decât orice boală trupească, iar când Harul Divin începe să le atingă, odihna dăruită nu se compară cu nicio „soluție umană”, pentru că Hristos începe încet-încet să locuiască în inimă și să le vindece pe toate în felul Său. Vindecarea nu vine întotdeauna instantaneu, nici întotdeauna cum o cerem noi. De multe ori Dumnezeu „întârzie”, nu pentru că nu ne ascultă, ci pentru că în acest drum al răbdării și încercării vindecă alte straturi mai profunde ale sufletului nostru. Sfântul Paisie spunea că atunci când durerea se predă lui Hristos devine leac care curăță inima și că este altceva simpla eliberare de problemă și altceva mângâierea de sus care dă pocăință, credință și nădejde. Vindecarea adevărată nu înseamnă doar „să treacă durerea”, cum vrem cu toții prea ușor când trecem o încercare, ci să se nască în noi o altă relație cu Domnul. În paginile acestei cărți, maica Sofronia ne conduce într-o călătorie interioară. În tot ceea ce simțim și ezităm să-I spunem lui Dumnezeu. În toate acele lucruri pe care le acoperim cu scuze ieftine, păcălindu-ne pe noi înșine. Maica ne arată cum să începem o nouă conversație adevărată și sinceră cu El.