Odată, când aveam șase ani, am văzut într-o carte despre pădurile virgine, a cărei titlu era „Povești adevărate”, o pictură minunată. Arăta un boa care înghite o fiară. Iată copia desenului. Cartea spunea: „Boalele înghit prada lor întreagă, fără să o mestece. Apoi nu mai pot să se miște și dorm șase luni, doar pentru a o digera”. Așa că m-am așezat și am început să mă gândesc la aventurile junglei și apoi am reușit să desenez și eu, cu un creion colorat, primul meu desen. Desenul numărul 1. Era așa: I-am arătat capodopera mea adulților și i-am întrebat dacă desenul meu îi sperie. Ei au răspuns: „De ce să ne sperie o pălărie?”. Desenul meu nu arăta o pălărie. Arăta un boa care înghitea un elefant. Așa că am desenat interiorul unui boa, pentru ca adulții să poată înțelege. Întotdeauna au nevoie de explicații. Desenul meu numărul 2 era așa: Adulții m-au sfătuit să renunț la desenele cu boale, fie din interior, fie din exterior, și să mă ocup mai bine de geografie, istorie, aritmetică și gramatică.