Viena, 1909. Actorul de la Teatrul Curții, Eugenios Bisof, este găsit mort în pavilionul vilei sale. Moartea sa este legată de o serie de decese misterioase. Este vorba de sinucideri sau de crime? Este vinovat naratorul poveștii, baronul von Gius? Doi prieteni ai actorului decedat, asumându-și rolurile lui Sherlock Holmes și ale doctorului Watson, se angajează în elucidarea crimei.

Însă și cititorul trebuie să joace rolul de detectiv, întrucât povestea oscilează continuu între certitudine și îndoială, între adevăr și minciună. Maestrul Prezenței a II-a combină în cel mai natural mod arta cu plăcerea, anxietatea pentru desfășurarea intrigii cu anxietatea unei conștiințe care este chemată să se confrunte cu spectrul vinovăției.

Leo Perutz a construit cu măiestrie povestea sa pe fundalul capitalei vechii puternice Imperii Austro-Ungare. O întreagă lume, care în curând va fi măturată de război, se prezintă cu claritate datorită măiestriei narative a autorului, atmosferei captivante și stării elegiace pe care o emană opera.

„Maestrul Prezenței a II-a poate fi caracterizat, în funcție de unghiul de vedere, ca un roman polițist, un roman psihologic, dar chiar și un roman – în fiecare caz ironic – despre geneza Arte.” Aceste diferite niveluri romancierești coexistă ca straturi suprapuse în același text, iar cititorul este consacrat creator al acelei adevărate istorii pe care romanul o abordează într-un mod foarte contradictoriu.” HANS-HARALD MÜLLER