CHaralampos P. Symeonidis

Profesorul Charalambos P. Simeonidis a studiat filologia clasică și lingvistica la Universitatea Aristotel din Salonic (1952-1956). A urmat studii postuniversitare ca bursier al Fundației Alexander von Humboldt și al Deutsche Forschungsgemeinschaft la universitățile din Bonn, Köln și München (1965-1970), specializându-se în lingvistică generală, lingvistică istorică-comparativă și lingvistică balcanică. A activat la Universitatea din Salonic timp de peste 40 de ani, începând din 1960. Din 2001, a predat ca profesor invitat alternativ la Departamentul de Studii Turce și la Departamentul de Studii Clasice al Universității din Cipru, unde predă și în prezent, în principal la nivel postuniversitar. Este inițiatorul lingvisticii balcanice în Grecia de la începutul anilor 1970, cu numeroase articole de interes balcanic și, în special, cu cărțile "Lautlehre der turkischen Lehnworter im neugriechischen Dialekt des Pontos (1968-1972)" și "Der Vokalismus der griechischen Lehworter im Turkischen (1970-1974)". Este membru (de multe ori fondator) al societăților lingvistice grecești și europene. Distincții onorifice: 1966-1968, bursier de cercetare al Fundației Alexander von Humboldt, Universitățile din Köln și Bonn 1969-1970, bursier de habilitare al Deutsche Forschungsgemeinschaft, Universitatea din München 1970, premiul întâi (cu recompensă financiară) al Gesellschaft für Südosteuropa-Forschung pentru cea mai bună lucrare în domeniul balcanologiei "Der Vokalismus der griechischen Lehworter im Turkischen" (= Vocalismul cuvintelor împrumutate grecești în turcă, teză de habilitare) 1988, decernarea unei distincții onorifice (medalia "1300 de ani de la fondarea statului bulgar") pentru contribuția sa în domeniul contactelor lingvistice greco-slave reciproce. A publicat 18 cărți și peste 100 de articole în reviste grecești și internaționale. Opera sa se referă la istoria limbii grecești și a dialectelor sale din cele mai vechi timpuri până în prezent. O mare parte a lucrării sale examinează contactele reciproce ale limbii grecești cu limbile balcanice, în special cu turca, bulgara și albaneza. Hobby-ul său științific este cercetarea antroponimelor și toponimelor. Lucrarea sa în două volume "Dicționar etimologic al oiconimelor neogrecești", al cărui fundament (adică primele fișe) a fost pus în 1960, când autorul era colaborator științific la Fundația Manolis Triantafyllidis a Universității Aristotel, este rezultatul unei munci intense și complet personale și reprezintă opera de o viață a unui pasionat onomast. Predarea sa ca profesor invitat la Universitatea din Cipru a orientat interesul său de cercetare și către dialectul cipriot. Astfel, în 2001 a fost publicată cartea sa "Influența lingvistică grecească asupra sistemului de nume proprii al limbii paleoslave și în special al bulgarei", Nicosia 2001 (Centrul de Cercetări Științifice, nr. XXXII), (183 pagini). Această carte a fost tradusă în 2006 în bulgară de Departamentul de Limbi și Literaturi Slave al Universității din Sofia. În 2006, a fost publicată de către editurile Centrului de Studii al Mănăstirii Kykko "Istoria dialectului cipriot de la secolul al VII-lea î.Hr. până în prezent". Programul său de cercetare de interes cipriot include o serie de lucrări fundamentale de infrastructură, care vizează facilitarea studiului dialectului în prezent, când Cipru, odată cu recenta înființare a Universității sale, nu mai este dependent de alte surse, ci își propune să dobândească autonomie de cercetare.