Viktoria THeodorou

Victoria Theodorou s-a născut în Chania, Creta, în 1926, fiica unui pictor de icoane itinerant din Serbia. Moartea timpurie a tatălui ei—când avea doar opt ani—și sărăcia mamei sale din Chania au forțat-o să crească într-un orfelinat din Heraklion. La vârsta de cincisprezece ani, și-a întrerupt studiile pentru a se alătura Rezistenței Naționale. După eliberare (1944), s-a mutat la Atena, a terminat liceul și s-a înscris la Facultatea de Filosofie (Departamentul de Filologie). În mai 1948, Victoria Theodorou a început un ciclu de încarcerare și exil (Chios, Trikeri, Makronisos) până în 1952, când s-a întors la Atena ca exilată condiționată. Și-a făcut debutul literar în revista "Art Review." Prima ei carte a fost publicată în 1957. De atunci, a cultivat poezia, dar a colaborat în principal cu multe reviste. A publicat colecții de poezii precum "Poeme," "Elogiu," "Pragul și Fereastra," "Suburbia de Nord," "Lagouto," "Excursia," "Urania," "Somnul Arian," "Nocturna Granițelor," "Blândețe," "Cronică," "Favoriții"; lucrări în proză "Taberele Femeilor" și "Femei Exilate în Taberele Războiului Civil"; narațiunea "Traiko"; nuvela "Darul de Nuntă"; și romanul "Domnișoarele de pe Strada Lampsakou." A tradus poezii și proză din limbile franceză și slave. O parte din opera sa rămâne nepublicată, cu Thanos Foskarinis supraveghind arhiva sa. Pentru mai multe informații, vedeți Angela Kastrinaki, "Victoria Theodorou, O Casă lângă Mare: Între Libertate și Angajament," și alte texte în revista "Mandragoras" dedicate poetei. A decedat pe 16 februarie 2019.