Mircea Eliade

Mircea Eliade s-a născut în 1907 la București. A studiat la Universitatea din București și, după finalizarea tezei sale de doctorat, și-a continuat studiile la Universitatea din Calcutta sub îndrumarea profesorului Superdranath Dasgupta, concentrându-se pe sanscrită și filozofie indiană. De acolo, a călătorit în regiunea Himalaya, unde, pe parcursul a doi ani, a adunat material despre ashramurile (comunități religioase de viață și muncă pentru persoane necăsătorite, asemănătoare unui ordin) din Almora, Hardwar și Rishikesh pentru teza sa, care a fost publicată în 1936 la Paris sub titlul "Essai sur les origines de la mystique indienne" ("Eseu despre originile misticei indiene"). În 1933, a fost numit la catedra de filozofie indiană și istorie generală a religiilor la Universitatea din București. În 1938, a fondat revista "Zamolxis - Revue des etudes religieuses," care a publicat trei volume. În 1940, a fost numit atașat cultural la ambasada României din Londra, iar în anul următor la Lisabona, ca atașat diplomatic pentru afaceri culturale. În 1945, a fost ales profesor la Ecole des Hautes Etudes din Paris și a început să scrie în principal în limba franceză. A ținut prelegeri pe teme de istorie a religiilor la Sorbona și la alte universități europene. În 1957, a preluat catedra de Istoria Religiilor la Universitatea din Chicago. A decedat la Chicago, SUA, în 1986.