Pablo Neruda

Neftalí Ricardo Reyes Basoalto, cunoscut sub pseudonimul Pablo Neruda, s-a născut în 1904 în Parral, Chile. A fost unul dintre cei mai importanți și prolifici poeți ai Americii Latine, cu peste 30 de cărți publicate. S-a alăturat Partidului Comunist și a fost ales senator câțiva ani mai târziu. Între 1926 și 1938, și-a reprezentat țara ca diplomat în diverse părți ale Extremului Orient și în Spania, unde a fost martor direct al războiului civil. Neruda credea că un poet trebuie să se implice în treburile publice și nu separa poezia de politică. Când Partidul Comunist a fost declarat ilegal în 1948, Neruda a călătorit inițial în Argentina și ulterior în Uniunea Sovietică. S-a întors în Chile patru ani mai târziu și a fost distins cu Premiul Lenin pentru Pace în 1953. Pe lângă poeziile sale cu încărcătură politică, Neruda a scris și un număr mare de poezii personale și intime. Cele mai romantice dintre acestea sunt incluse în colecția "O sută de sonete de dragoste," dedicată Matildei Urrutia, cu care a început să locuiască în 1955. Faima poetului chilian s-a răspândit în întreaga lume, iar în 1971, în timp ce servea ca ambasador în Franța, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură. Alte lucrări notabile ale lui Neruda includ "Rezidență pe Pământ," "Canto General" (pus pe muzică în Grecia de Mikis Theodorakis), "Cartea întrebărilor" și "Extravagaria," printre altele. A decedat în 1973 la vârsta de 69 de ani, iar înmormântarea sa a marcat prima manifestare publică de protest a chilienilor împotriva dictaturii.