Imaginează-ți că ai 13 ani și locuiești cu părinții tăi. Îi admiri și îi adori pe amândoi, bunătatea mamei tale și inteligența tatălui tău, și îți dorești ca atunci când vei crește, să întâlnești pe cineva și împreună să fiți ca ei.

Dar într-o zi, auzi accidental o conversație în care tatăl tău, frustrat și furios, te numește urât.

Aceasta va fi sfârșitul copilăriei tale.

Spargerea bulei dulci de sticlă care te-a ținut închis și protejat toți acești ani.

Realitatea bruscă.

Viața înșelătoare a adulților.

Asta i s-a întâmplat Giovannei, protagonista cărții.

"Ce se întâmpla pe scurt în lumea adulților, în mințile acestor oameni sensibili, în corpurile lor care purtau atât de multe cunoștințe? Ce era ceea ce îi transforma în animale viclene, mai rele decât reptilele?"

M-am șocat pe mine însumi cât de mult îmi place de fapt Ferrante. Este complet în afara gusturilor mele "așteptate" și nu am crezut niciodată că voi fi prins așa, dar iată-ne aici.

După ce am iubit quartetul napolitan, care a fost descris de mulți ca fiind cea mai matură lucrare a ei, aveam rezerve în privința celorlalte cărți ale ei. Cu toate acestea, am fost încântat când am realizat că de la primele pagini ale Vieții mincinoase a adulților, am fost dependent.

Deși cartea începe cu ceva aparent simplu, te prinde pe parcurs și, cu scrisul ei adictiv, torențial, plin de profunzime și detalii, te magnetizează, făcând imposibil să te oprești din citit.

Ferrante a creat magistral personajul și psihicul unui adolescent care a trăit în norul său roz până în momentul în care un vânt a suflat și norul a dispărut, dezvăluind realitatea dezgustătoare. Un adolescent care vede "lumea adulților" pe care o admira atât de mult când era copil, dezvăluindu-se și dovedindu-se a fi mai putredă decât orice și-ar fi putut imagina. 

"-Cei care se iubesc se tem că nu sunt iubiți.

-Dacă cineva te lasă să trăiești în agonie, cum este frumos să-i iubești?"

Autoarea, cu măiestrie, ne duce înapoi la Napoli, cu descrieri frumoase și personaje intense pline de defecte care te enervează, dar pe care cumva le înțelegi. Ne vorbește despre adolescență, relațiile umane, religie, dragoste, familie și o mulțime de alte subiecte, prin narațiunea la persoana întâi a Giovannei, fără a neglija deloc personajele secundare. Dimpotrivă, se concentrează pe toată lumea, ceva ce îmi place foarte mult în cărțile ei. 

Nu mi-a plăcut din nou finalul, dar vreau să cred că povestea va continua, deoarece simt că nu s-a încheiat.

Ar fi un păcat să tai 0,5 stele [așa cum mă gândeam] din cauza finalului, așa că:

 [5/5] de la mine!

O bijuterie care nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă.

Notă: Cartea a fost transformată și într-un serial pe Netflix, intitulat "Viața mincinoasă a adulților". Nu l-am văzut încă, dar este în planurile mele imediate.